28.07. 2022

S-a-ngemănat plăcuta primăvară
Cu raza cea de soare în amurg
Și râurile cele repezi curg,
Scot ghioceii clopotele-afară.

Natura reînvie mai frumoasă
Pe Dumnezeu Presfântul lăudând,
Miresme vin din reavănul pământ
După o ploaie vie, zgomotoasă.

Îmi las cu totul inima să soarbă
Tabloul ce cu ochii îl cuprind
Și-apoi în iarba verde mă întind,
Privind la cer las somnul să m-absoarbă.

Adorm... și parcă-n vis Îl văd pe Domnul,
Ca pe o rază Se coboară lin,
De îngeri mii văzduhul tot e plin,
Cu mâna-I parcă-mi liniștește somnul...

Cum stau așa, cu fața către ceruri,
Văd bolta cum se sparge în bucăți,
Mai liniștit ca alte multe dăți
Privesc peste dureri și peste vremuri.

Mă scald în dulcele miros de iarbă
Și mă gândesc la plaiul cel ceresc
Pe străzi de aur unde-o să pășesc
Și gândurile-mi las să mă absoarbă...

E primăvară-n cuget și-n simțire
Și viața fuge, parc-ar fi fost ieri,
S-au dus din viață-atâtea primăveri...
Și astăzi eu alerg după sfințire.

Nu sta, iubit prieten, în neștire
Crezând că nu contează cum trăiești,
C-ajungi în cer fărʼ să te pocăiești...
În cer nu poți intra cu-a ta trăire.

Păcatul ce te-apasă nu te lasă
Să intri-n cerul sfânt și preacurat,
Cu sufletul albit și nepătat
Primește-o viață nouă, luminoasă.

Să nu mai stai o clipă-n neveghere,
Întoarce-te acasă, fiu iubit,
Și sufletul să-ți fie azi sfințit
Prin sfânta Domnului iubită vrere.