Raze-ncinse, despletite, printre jnepeni răsfirate,
Lasă-n urmă ceru-n flăcări și coboară pe-nserate
Să se scalde-n lacul rece cu oglinda argintie,
Printre umbre alungite ce le cheamă, le îmbie...

Cât noian de fericire! ... Chicotesc îmbrățișate
Și, când soarele apune, suflă și mai ușurate,
Nu mai au stăpân pe boltă, toată lumea este-a lor!
Numai că, pierzând lumina, nu-nțeleg că ele... mor.

Și așa, fără cereasca flacără, pe rând se sting,
Umbrele acum le-ngroapă și tenebrele le-nving,
Din adânc răzbate-un vaiet ce-i urmat de-o grea tăcere...
Nu vă lepădați lumina pentru-o clipă de plăcere!

Lumină și-ntuneric
Autor: Olivia Pocol (Bâlc)
29 iulie, 2022