Recunosc o Doamne Sfânt
Că nu sunt nimic pe pământ
Eu nu am nici o putere
Și rapid as fi spre cădere

Eu nu merit să trăiesc
Când alții se prăbușesc
Cu nimic n-am fost mai bun
Smerit vreau să mă supun

Departe de mine să gândesc
Că pentru toate eu muncesc
Nu, ci harul tău cel mare
Îmi dă putere și alinare

Când necazul in ușă bate
Și boala in mine roade
După ce eu mă smeresc
Vindecare eu primesc

Îndoiala când apare
Și tot vrea să mă doboare
Duhul spre cer îl înalț
Și de Domnul mă agăț

Când ispita galopează
Și gândul înnorează
Alerg iute la Cuvânt
Și ea îmi fuge din gând

Credința mea este tare
Căci mă adap din izvoare
Ce au apă cristalină
Și-s scăldate in lumină

De se întâmplă să greșesc
Imediat mă pocăiesc
Primesc pace și iertare
De la Tatăl meu cel mare

Nadejdea mea e Dumnezeu
El este cu mine mereu
Nu că eu as merita
Dar mare e bunătatea Sa

Am picioare și am mâini
Pot să umblu și să pipăi
Văd minunile ce ai creat
Și omului pe toate le ai lăsat

Recunosc că eu nu pot
Nici un sunet ca să scot
O vorbă buna sa spun cuiva
Și să se bucure de ea

Harul tău totul mă învață
Să mă bucur și de viață
Tot ce mi dai îmi folosește
Pentru cer mă pregătește