Nu îți du creștine crucea,
Mereu trist și apăsat,
Fii doar bucuros... și urcă,
Dealul Golgotei îndat,
Fără murmur și cârtire,
Chiar de este-o cruce grea,
Taci și rabdă pân-la capăt,
Când tu vei scăpa de ea.

Nu o trage după tine,
Du-o-n spate ca Hristos,
Și iubește-o căci iubirea,
Te va face glorios,
Pe pământul plin de pietre,
Tu cu ea să urci mereu,
Cum urca cu-a ta în spate,
Fiul cel de Dumnezeu.

Ca să tai din ea vre-o dată,
Nicicând tu să nu gândești,
Sau pe-o margine de vale,
Crucea să ți-o părăsești,
Cunoscut la poarta sfântă,
Tu de Domnul nu vei fi,
Fără de o cruce-n spate,
Ce o duci azi zi de zi.

Urcă fericit întruna,
Nicicând nu vei obosi,
Cei care își duc azi crucea,
De la Domnul vor primi,
Și putere și-alinare,
Dacă este una grea,
Dacă vrei să ai azi harul,
Crucea jos nu o lăsa.

De-ți apleac-a ta privire,
De sub ea te gârbovești,
Jos ea nu te va răpune,
Căci din slăvile cerești,
Mâna-și va întinde-ndată,
Domnul îți va ușura,
Crucea și a ta povară,
Care-i uneori prea grea.

Tu să nu uiți niciodată,
Domnul singur n-a urcat,
El o cruce-a omenirii,
Pe-al Său spate a cărat,
Făr-a părăsi cărarea,
Ca să lase urma Sa,
Pentru cei ce au dorința,
Doar pe El azi a-l urma.

De vrei să ai mântuirea,
Ce pe Golgot-a adus,
Urcă astăzi drumul crucii,
Doar cum a urcat Isus,
Căci la capăt te așteaptă,
Răsplătirea ce-a promis,
Celor ce-și vor duce crucea,
Veșnicia-n Paradis.

Doar a lor este-ntreg cerul,
Veșnic binecuvântat,
Este-a celor ce pe cale,
N-au cârtit... n-au murmurat,
Pentru ei e masa-ntinsă,
Cu Isus unde vor sta,
Pentru cei ce-și duc azi crucea,
Să o duci... și eu pe-a mea.