Din apele vieții adăpi azi pământul,
Să-i dai viață veșnică Doamne ai vrea,
Îl scuturi de praful țărânii ce-aduse,
Atâta orbire, se-neacă în ea.

Reverși astăzi harul, ce-alungă și norii,
Să dai mântuire acelor pierduți,
Ridici Doamne marea să spele-amăgirea,
Să dai grai vrei celor, ce sunt astăzi muți.

Din mană cerească, hrănești azi flămânzii,
Îi saturi cu glasul Tău blând și duios,
Măreață-i lucrarea ce este din Tine,
Nu este un altul mai bun și frumos.

Ești Cel ce dai totul, ești azi peste toate,
Ești Domnul puterii, în cer și pământ,
Tu dai izbăvire, ridici și hotare,
Legi inimi rănite, dezlegi orice gând.

Dai aripi acelor, căzuți în ruină,
Le dai și avânt, ca să zboare spre cer,
Și astăzi rupi lanțuri, ce-ntruna-i condamnă,
Pe cei ce nu știu, că sunt cei care pier.

Deschizi și o cale, când drumuri închise,
În fața acelor aleși vin și vin,
Tu ștergi și durerea, Tu poți suferința,
S-o ștergi căci aduce, atâta suspin.

Tu pietrele poți să le faci să vorbească,
Tu ploaia fierbinte oricând poți s-o faci,
Tu poți ca să strigi zi și noapte Stăpâne,
Și cerul să-nchizi ai puteri... și să taci.

Tu poți să aduci un sfârșit... și-nceputul,
Căci numai la Tine-i eternul divin,
O Țară cerească, un loc după care,
Atâtea azi inimi aici... doar suspin.

La Tine sunt toate, căci doar Tu ești totul,
Create sunt numai din dragostea Ta,
Nu-i nimeni ca Tine, ești veșnic doar Unul,
Doar Tu poți iertare, și azi a mai da.

Mereu vei rămâne Cel Atotputernic,
Acel ce-a făcut ceru-ntreg și-un pământ,
Doar Tu ești Cel vrednic de lauda-ntreagă,
Doar Tu ești Cel sfânt, Cel mai sfânt, veșnic sfânt.