Privesc în jur rămân uimit

Privesc în jurul meu rămân uimit,
Tot ce-ai creat este desăvârşit,
Privesc cu drag lucrarea Ta măreaţă,
În jur natura ce-i plină de viaţă.

Te văd o Doamne-n tot ce ai creat,
Totu-i frumos desăvârşit curat,
Te văd o Doamne-n gingaşele flori,
Privesc la ele mă cuprind fiori.

Te văd în picăturile de ploaie,
În ape repezi care curg şuvoaie,
În soarele ce străluceşte minunat,
Privesc şi spun: Fii binecuvântat!

Te văd în ciripit de păsărele,
În lună şi în mii şi mii de stele,
Te văd în bolta cerului împodobit,
Şi spun: O, Doamne mare fii slăvit!

Te văd în cerul azuriu, senin,
În florile frumoase şi gingaşe de crin,
Te văd o Doamne-n trilul ciocârliei,
În versul cald duios al poeziei.

Te văd o Doamne-n zorii dimineţii,
Îţi mulţumesc eşti dătătorul vieţii,
Privesc cu drag spre ceruri... O splendoare!
Şi văd o Doamne cât eşti Tu de mare.
Amin!