O, Doamne, ce vremuri trăim,
Cu atâtea obstacole-n cale!
Cu inimi plecate venim,
Cerând de la Tine-alinare.
Tu mintea întreagă ne-o ține
Și-n cuget curat să simțim;
Și-atunci când Duhul Sfânt vine
Menirea cu toții s-o știm.
Genunchiul ne fie plecat
În ruga adâncă spre Tine
Din zori și până-nserat
Visând și-așteptând zări senine.
Vrăjmașul din tolbă strecoară
Săgeți înspre inimi pustii
Și-atunci deznădejdea coboară
S-aducă in suflet urgii.
Și teama pe inimi apasă
Când inima n-are putere;
Din teama aceasta răsare,
Degrabă, mai multă durere.
O, nu ne lăsa ca pe-o pradă,
În noapte, Satan să ne prindă!
Mai dă-ne lumină pe stradă,
Lumina în noi să se-aprindă.
O, Doamne, mai toarnă din har
Pe inima greu încercată!
Și ruga s-o punem pe-altar,
Să fim cum am fost altădată.
Puterea de sus să coboare,
Prin Duh să ne faci plinătate;
Și fă-ne din nou scăldătoare,
Să fim vindecați de păcate!
Fiorul să-l simtă oricare
Din Tine, Miel sfânt și-adorat!
Căci Tu lași răscumpărare,
Isuse, din morți înviat.
Amin!