Omule... nu vezi? Nu ştii
Că-n fugă te-ndrepţi spre hău
Că în mersul tău prin viaţă
L-ai pierdut pe Dumnezeu?
Nu simţi tu că-n piept ţi-e iarnă
Fără doruri şi iubire
Iar inima plânge, plânge
Lipsită de fericire?
Stai o clipă şi priveşte:
Cu viaţa ce ai făcut?
Ai strâns bani şi bogăţii
Ai acum tot ce ai vrut
Dar ţi-e teamă... aşa teamă
Că-ntr-o zi, sinistră zi
Tot ce-ai strâns cu-atâta trudă
Ca un fulg se vor topi
Şi atunci ce-ţi va rămâne?
Praf şi pulbere şi-amar
Şi-ai să vezi că alergarea
E nimic... e în zadar
Dacă nu ai strâns în suflet
Pace, dragoste, frumos
Dacă n-ai întins o mână
Către cel ce-a căzut jos
Dacă n-ai ştiut ierta
Dacă n-ai ştiut iubi
Dacă nu ai primăvară
În adâncul inimii
Toată bogăţia lumii
Este fără de valoare
Dacă nu ai timp să cânţi
Dacă nu priveşti o floare
Iar în clipe de restrişte
Nu mai poţi privi spre cer
Să găseşti o rezolvare
Într-un trai ce-i efemer...
Omule nu vezi? Nu ştii?
Paşii tăi spre hău se-ndreaptă!
Încă poţi să te opreşti
Să alegi o cale dreaptă
Şi de spui că nu îţi pasă
Te îndemn să mai priveşti
Ochii candizi de copii
Să-nţelegi de ce trăieşti!

Vulcan-08-08-2022
Mary