În a mea durere cine să mă aline?
Cine poate să îmi dea, măcar un strop din pacea sa?
Cine poate să îmi vindece, gânduri de suspine?
Oare nu la Tine Doamne, voi găsi salvarea mea?
Dacă fug la om, îmi va spune:
-Uite aici ai greşit şi Domnul vrea acum să se răzbune!
Flămând mi-e sufletul după Tine,
Oare aşa e, să iau plata pentru ce mi se cuvine? !
Departe fug cu lacrimi, să nu mă vadă nimeni,
Şi te întreb pe Tine Doamne, ce este?
“Copila Mea, de atâtea ori Ți-am spus, Eu sunt cu tine şi nu Ți-am dat porunca cu toată inima să te încrezi în Mine?
Viața ta e doar în Mâna Mea, aici unde ai lăsat-o, nimic nu te va atinge,
De aceea, fii tare şi stai lângă Mine în ascultare.
Tu eşti un vas frumos, un vas prețios
Şi ochiul nu poate să vadă
Ce lucrare am pregătit
Cu ființa ta întreagă.
Ce este în viața ta, e numai planul Meu,
Nu e pedeapsă, nu e eşec
Eu Domnul, curând vin inima să ți-o vindec!”
O, Doamne, iartă-mă
În umilință mă aplec şi te rog, mă iartă,
Căci am uitat Cuvântul Tău cel sfânt,
Şi nu m-am încrezut îndeajuns.