Lacrimile unei mame
Când o mamă lăcrimează
Se cutremură pământul
Fața ei se întristează
La cei dragi îi este gândul
La fii, ce au plecat
Și-au lăsat-o însingurată,
La cei care au fost o dat
Viața ei adevărată.
Pentru ei mult a muncit
Să îi crească, buni să fie,
Nopți și zile s-a jertfit
Azi, e singură, pustie
Fiecare-i ocupat
Viața să și-o rostuiască
Ale mamei, le-au lăsat
Dar o dată au să găsească
Timp, ca să o consoleze
Și să știe, c-o iubesc
Ca să nu se întristeze
Căci uneori se gândesc
Și la ea că-i singurică
Fără nici un ajutor
Îi spun, să nu-i fie frică
Că-i mereu în gândul lor.
A trecut un an, doi, trei
De când nu s-au mai văzut
Ea-i, cu gândul tot la ei
La cei scumpi, ce i-a avut
Și la copilașii lor
Pe care mult îi iubește,
Nu mai poate de-al lor dor
Se tot roagă-i, pomenește
Căci ar vrea să îi mai vadă
Până când la cer s-a duce
Toate să le înțeleagă
Să le vadă chipul dulce
Al celor ce s-au născut
După ce ai ei, au plecat
Pe care nu i-a văzut
Și de care a aflat
Domnul poate s-a îndura
Să-i mai vadă, încă o dată
Pe cei care au fost cu ea
Căci lor le-a dat viața toată
Și pe a lor mici vlăstare
Ce pe lume au venit
Domnul cu a Sa îndurare
Va împlini ce și-a dorit
Lângă ea cu toți să fie
Și chipul lor luminos
S-o umple de bucurie
Și apoi, calea spre Hristos
Ar vrea, cu toți s-o urmeze
Sus la cer să se întâlnească
În credință să vegheze
Pentru Patria cerească.
Amin
Câmpia Turzii, 11 august 2022