Din marea pustie la mal cu-ndurare, aduci astăzi inimi rănite ce sunt,
Tu Doamne le dai vindecare divină, să știe că este un Medic ce-i sfânt,
Le dai alinare și viață în ele, Tu pui sfinte Tată, când mulți le lovesc,
Le dai și putere mereu pentru Tine aici ca să bată-Mpărate ceresc.

Din marea pustie salvezi Tu ființe, ce nu te cunosc căci orbite azi sunt,
Ridici la lumină priviri aplecate, la loc larg Tu Doamne scoți azi orice gând,
Mai dai mântuire, mai dai și iertare, căci dragostea este ea fără sfârșit,
Pe-o cruce adusă când fără de milă, ai fost agățat... de păgâni chinuit.

Mai ai Doamne milă, mai ai și răbdare, în vremuri venite azi toate se văd,
Se vede-a Ta mână cum ea se coboară, să-i smulgă pe cei care cad în prăpăd,
Se vede lucrarea ce-a fost ea vestită, prin gura acelor de Tine aleși,
Se văd ochii care de plânset amarnic au fost de-a Ta mână cu dragoste șterși.

Se văd cum coboară fiorii ce leagă, atâtea azi răni ce au stat în ascuns,
Deschid chiar și guri ce sunt mute sub lanțuri, înalță cântarea ce norii-a pătruns,
O Domn al puterii ce ești după raze, ce ești după soare, ce ești după nori,
Se vede lucrarea ce este-nainte, ca Tu Doamne sfinte din cer să cobori.

Se vede lumina la capăt de cale, prin toate ne spui că aproape Tu ești,
Ne spui și prin vremea ce-i astăzi venită, că este din urmă, că-ndată sosești,
O Domn al iubirii, al păcii eterne, la ușă Tu bați, se aude mereu,
Se-aude strigarea, se-aude azi glasul, din cer cum răsună, ești Tu... Dumnezeu.