De ești lovit adesea, de-s lacrimile-amare,
De simți numai durere, Tu cere îndurare,
E sus în cer o mână, ce poate vindeca,
Chiar orișice durere, oricât de mare-i ea.

Ea poate să-ți aducă, mereu eliberare,
Căci pe pământ și-n ceruri, doar ea putere are,
Tu astazi nu te teme, mereu te v-ajuta,
A fost pe cruce-ntinsă, și pentru tin' cândva.

De ești împins adesea, pe-adânc de prigonire,
Tu ridicat de Domnul, vei fi spre nemurire,
Căci suferința mare, pe cruce ce-o rabda,
Răbdat-a fost de Domnul, pentru a te salva.

Te trece și de munții, ce-s înălțați sub soare,
De valuri ridicate, de pe adânc de mare,
De orice încercare, te trece mâna cea,
Care de bună voie, pe cruce se-ntindea.

Ea luptă pentru tine, și azi fără-ncetare,
E mâna Celui care, e plin de îndurare,
E mâna Celui care, El este veșnic sfânt,
El biruie întruna, și-n cer... și pe pământ.

Chiar dacă se aruncă, cu hulă și ocară,
Săgețile spre tine, mereu de astăzi zboară,
În jurul tău e mâna, acea de Dumnezeu,
Îți este scut în toate, vei trece de-orice greu.