Cu nori este drumul, cu lacrimi amare,
Cu-atâta durere azi urca mereu,
Acei care au o dorință aprinsă,
Să-L vadă la capăt pe-a-l lor Dumnezeu.

Cu trudă-n slujire porniți sunt spre ceruri,
Acei doritori de un loc doar ceresc,
Acei care-n vremuri mai grele venite,
Sunt cei ce în toate mereu doar iubesc.

Cu plânset și jale, aleargă întruna,
Slujind unui veșnic și viu Împărat,
Creștinii ce nu-ntorc privirea spre oameni,
Ei sunt cei ce urcă spre cer ne-ncetat.

Aduc mulțumire și-n vremuri ce-s grele,
Aduc jertfe pline în timp de sfârșit,
Ei sunt pe pământ calători înspre ceruri,
Spre locul cu toate ce-s doar infinit.

Cu vale e drumul ce are urcușul,
Mai greu căci abrupt este drumul în sus,
Dar este urcat de acei cu dorința,
Ce astăzi o au de-al vedea pe Isus.

Îndată sfârșește căci capăt de cale,
E astăzi în vremea de luptă ce-i grea,
Și vine o zi când va fi sărbătoare,
Sfârșit ce vre-o dată ea nu va avea.