Ce minunat e-atunci cu Tine, când simt iubirea pe deplin,
Când calea mea ce-mi stă în față, ea este înspre-un cer sublim,
Ce minunată este ziua, când tu răsări pe cer în ea,
Ce minunată este noaptea, când plină-i de prezența Ta.

Ce minunată este viața, purtată doar pe brațul Tău,
Departe de mânia care, o are doar acel ce-i rău,
Departe de furia morții, ce-ncearcă astăzi zi de zi,
Ca să oprească inimi care, se zbat căci nu vor a muri.

Ce minunată este clipa, în care Tu din cer cobori,
Când simt iubirea Ta eternă, cu minunatele valori,
O Doamne ce minunăție, este atunci când un cuvânt,
Aduce pace... armonie, când tulburat este-un pământ.

Ce minunat este Isuse, când timpu-n loc parcă-i oprit,
Când norii îi despărți și raze, coboară dintr-un infinit,
Sunt blânde, calde și duioase, căci printre raze te zăresc,
Ești Cel ce inima îmi umple, cu dragoste... ca să iubesc.

Ce minunat este când cerul, este senin și minunat,
Dar și când soarele apune, devine cerul înstelat,
Sunt toate Doamne minunate, căci văd în toate cum Tu ești,
Cum pe pământ dar și în ceruri, doar Tu ești Cel ce stăpânești.