Isus al meu, Isuse drag, comoară minunată,
Te-am întâlnit în văi adânci, în noaptea-ntunecată,
Mi-ai dat lumină să zăresc, o singură ieșire,
Chiar de-i îngustă... duce ea, spre-o mare nemurire.

Te-am întâlnit în clipe reci, veneai cu-a Ta căldură,
Ai devenit un scut ca eu, să fiu păzit de ură,
Și de furia celui rău, mai dus mereu departe,
Printre păgâni ai coborât, ca să îmi faci dreptate.

Mi-ai dat din ape vii adânci, ce nu seacă vre-o dată,
Ca eu să beau să-mi întăresc, ființa-ndurerată,
Priviri cu foc când se-aruncau, în mine... și ocară,
Tu Dumnezeu nu m-ai lăsat, mi-ai spus... copile zboară.

Mi-ai spus să nu mai lacrimez, căci Tu în prigonire,
Cu mine ești, căci sunt a Ta, mireasă sfinte Mire,
Și printre cei ce sunt aprinși de-atâta vrăjmășie,
Eu să mă rog, că să primesc mereu doar bucurie.

Isuse drag, Rege ceresc, tu ești a mea salvare,
Ești mila ce o întâlnesc, ea margine nu are,
Îmi mângâi inima cu dor, de Tine... veșnicie,
E dorul care arde-aprins, cu-o flacără doar vie.

Prezent în mine ești mereu, căci simt a T-alinare,
Și zi de zi, din zorii lor, eu văd a Ta-ndurare,
O Dumnezeule divin, ești totul pentru mine,
Ajută-mă ca să rămân, mereu doar lângă Tine.