Din adânca mea durere, din adâncul de suspin,
Strig ca să deschizi Tu cerul, să-mi aduci vreau un alin,
Căci atâtea guri Isuse, s-au deschis și-au aruncat,
Pietre, flăcări și pucioasă, răni adânci care-au lăsat.

Vreau ca să ridic o mână, dar puterea mi-a slăbit,
Cu veninul lor Isuse, a mea floare au stropit,
Și încet se ofilește, dar te rog... nu o lăsa,
Ca să se usuce Doamne, vreau mireasmă Ție-a-ți da.

Ca să urc încă o treaptă, parcă nu mai am puteri,
Drumul meu nu întâlnește, Doamne astăzi primăveri,
Piedicile ridicate, de acei ce mă lovesc,
Pasul meu din alergare, ei sunt cei ce îl opresc.

Mai aruncă și cu piatra, care gura mi-a închis,
Ca să nu mai strig la Tine, căci ei vor să fiu învins,
Însă din înalt de ceruri, inima să îmi asculți,
Și păzește-o căci sunt Doamne, răii azi atât de mulți.

Să fii Tu doar lângă mine, ocrotește-mă mereu,
Ca să vadă Domn al păcii, că ești mare Dumnezeu,
Trece-mă cu-a Ta putere, de cei răi care ar vrea,
Să scufunde-a mea ființă, ca să uiți și Tu de ea.