Mulți păstori sunt azi în lume, multe turme păstoresc,
Lupi ce mustră la amvoane, bieții miei îi otrăvesc.

Sunt acei care colindă, peste tot pe-acest pământ,
Lasă-n urm-acea lucrare-ncredințată de Cel sfânt.

Mulți deștepți cu școli înalte, predică divinul har,
Nu-nțeleg că el de Domnul, e lăsat... nu au habar.

Uită că în adunare, este doar Isus Hristos,
Că oițele-au nevoie, de-un Samaritean milos.

Stau la rând să urce-n frunte, lupii îmbrăcați în oaie,
Să-ntristeze fața care, este-n Domnul ea vioaie.

Mustră fără încetare, doar după plăcerea lor,
Căci sunt modelați de lume, au otravă în izvor.

Urcă treaptă azi cu treaptă, dar... doar înspre o mândrie,
Cei ce behăie întruna, plini de-o mare lăcomie.

Cei ce asupresc întruna, pe acei ce Dumnezeu,
I-a ales ca să lucreze, astăzi în ogorul Său.

Își iau biciul ei în mână, și lovesc neîncetat,
În acei ce luptă-n lupte, care Domnul i-a chemat.

Gurile larg au deschise, și cu ape tulburate,
Azi aruncă înspre mieii, judecați fără dreptate.

Dacă ești și tu în turma-n care ești doar prigonit,
Nu uita că și pe Domnul, tot ai Săi l-au umilit.

L-au vândut, l-au dat spre moarte, cei ce l-au înconjurat,
Cei fățarnici plini de sine, ce în oi s-au îmbrăcat.

Mergi tu astăzi înainte, chiar dacă te prigonesc,
Chiar dacă acei de-aproape, astăzi te batjocoresc.

Fii un miel până la capăt, căci Păstor ți-e Dumnezeu,
Nu privi la cei ce astăzi, vor să-ți facă numai rău.