Ce bine-i cu Domnul prin valea trădării, când apele tulburi nu pot îneca,
Ființa-mi slăbită căci Domnul vâsleste, El este în vale doar de partea mea.

Ce bine-i atunci când sub nori e cu mine, îmi este un leagăn sub ei și mereu,
De stropii de foc ce-i aruncă o ploaie, doar El mă păzește, Isus... Dumnezeu.

Ce bine-i cu Domnul în zilele grele, în care ușor doar cu El pot să trec,
Privirea-mi ridică când eu sub necazuri, privesc în pământ și-n-spre el mă aplec.

Ce bine-i cu El când mulțimea te-apasă,
De brațul puternic voi fi ridicat,
Ce bine-i în valea adâncă cu Domnul,
De groaza ei eu nu voi fi clătinat.

Ce bine-i cu Domnul pe marea pustie,
Eu singur vre-o dată pe ea nu voi fi,
Prezența divină mereu e cu mine,
Îmi dă ea putere să pot eu vâsli.

Îmi dă bucurie pe drumu-ntristării,
Ca eu fericit către cer ca să fiu,
Să nu gust vre-o dată din timpul în care,
E ceasul ce poate să fie târziu.

Ce bine-i cu Domnul... mereu e doar bine,
Oriunde aș fi e cu mine mereu,
Îmi dă alinare, îmi dă fericire,
Căci El... numai El, este-al meu Dumnezeu.

Ce bine-i atunci când nădejdea mi-e plină,
Credința când vie o am eu oricând,
Căci doar prin credință eu văd bucuria,
Ce este la capăt, ce vine-n curând.