Mi-e dor de Țara vie... minunată,
Mi-e dor de locul care e ceresc,
Mi-e dor de-acele vise împlinite,
De Cel pe care mult eu îl iubesc.

Mi-e dor de-acele clipe împreună,
Ce veșnice cu Dumnezeu vor fi,
Vom sta îmbrățișați o veșnicie,
Nicicând noi nu ne vom mai despărți.

Mi-e dor să nu mai am nici-o durere,
Mi-e dor să fiu acum fără trecut,
Mi-e dor sa fiu departe de pământul,
Pe care doar durere-am cunoscut.

Sa fiu aș vrea departe de necazul,
Ce-atât de multe lacrimi mi-a adus,
Mi-e dor să calc pe străzile-aurite,
De mână cu-al meu Domn, cu-al meu Isus.

Mi-e dor să pot sa zbor plin de putere,
Sub cerul fără norii adunați,
Să trec de ape-ntinse... tulburate,
De munții uneori ce-s prea înalți.

S-ajung acolo unde e doar pace,
Și dragostea ce-i fără de sfârșit,
Mi-e dor... c-un foc aprins alerg întruna,
Și dorul nu mă face obosit.