Chiar de mă lovești întruna,
Eu mereu te voi iubi,
Căci o dragoste frățească,
Nimeni n-o poate opri.

Chiar de răni îmi lași în urmă,
Și mă faci să plâng mereu,
Ca să te iubesc pe tine,
Mi-a dat voie Dumnezeu.

Ești prezent în rugăciunea,
Ce o-nalț în nopți târzii,
Frate drag... pentru-a ta casa,
Dar și pentru-ai tai copii.

Poți s-arunci cu pietre-n mine,
Și cu biciul să lovești,
Voi răbda căci am iubirea,
Ce-i din slăvile cerești.

Ale tale vorbe scurte,
Doar durere mi-au adus,
Dar iubirea pentru tine,
Este mare... . până sus.

Să mi-o ei nu ai putere,
Căci puterea-i Dumnezeu,
Iartă-mă... dar eu pe tine,
Vreau să te iubesc mereu.

Căci de sus am astăzi harul,
Ca și David... a iubi,
Să iubesc... nu poate nimeni,
Azi pe drum a mă opri.

Și nici tu nu poți vre-o dată,
Focul dragostei s-oprești,
Ba mai mult... ai o poruncă,
Ca și tu să mă iubești.

Ca să înțelegi mai bine,
Lasă pietrele azi jos,
Căci ne leagă o iubire,
Nu-i oricare-i din Hristos.

Nu se stinge niciodată,
Nici s-o rupă n-ar putea,
Nimeni căci ea e iubirea,
Veșnic ce ne va lega.

Chiar de-s rănile prea multe,
Ce în urmă le-ai lăsat,
Dragostea de sus mă face,
Ca să fiu eu vindecat.

Și mă face mult mai tare,
Astăzi eu să te iubesc,
Chiar dacă a tale vorbe,
Mult pe mine mă rănesc.

Nu voi înceta vre-o dată,
Eu pe cale a iubi,
Cartea sfântă spune asta,
Dragostea... nu va pieri.

Să luptăm vreau împreună,
Pân-la capăt... ca Isus,
De nu vrei... eu pentru tine,
Voi lupta doar în ascuns.