De ce-s doar lacrimi multe, și clipe de durere,
De ce-i atâta jale, pe drumul pe pământ,
De ce e prigonire, de ce e doar ocară,
Răspunsul e doar unul, e urmă unui sfânt.

De ce-i amărăciune, de ce e nedreptate,
De ce e judecată, de ce-i atât de greu,
Dar cerul ne răspunde, această nedreptatea,
A fost cândva băută, de-un Fiu de Dumnezeu.

De ce e suferință și-atâta-nverșunare,
De ce nu-i unitate, de ce sunt mulți sărmani,
Dar biblia ne spune, că și Isus odată,
A fost vândut de Iuda, pentru treizeci de bani.

De ce e vrăjmășie, de ce e lepădare,
De-acea credință vie, ce-n dar toți am primit,
Dar prin cuvânt ne spune, că pe calvar odată,
De cei ce îl urmase, a fost El părăsit.

De ce sunt pietre multe, adesea ce se-aruncă,
Peste acei pe Domnul, cu drag ce îi slujesc,
Dar tot în cartea sfântă, cuvântul ne arată,
Acele pietre astăzi, pe Domnul îl lovesc.

Să ne oprim din drumul, ce-i plin de-atâta ură,
Să ne iubim căci Domnul, ne cere să iubim,
Să nu fim noi ca Iuda, nici ca Pilat vre-o dată,
Doar ca Isus în toate, ne cere ca să fim.

Să fim plini și de milă, dar și de bunătate,
Să fim tari în iubire, cum Pavel ne scria,
S-acoperim... să credem, nădăjduind în toate,
Să suferim în totul, cum Domnul suferea.