Când simți că nu mai ai nici-o putere,
Când inima îți plânge în ascuns,
Să știi că al ei strigăt în tăcere,
La tronul de-ndurare a ajuns.

Când simți că ești lovit de guri deșarte,
Ce las-atâtea răni și dor aprins,
Acel ce leagă răni este cu tine,
La pieptul Său vei fi de El cuprins.

Când simți că părăsit ești de iubire,
Spre zările albastre să privești,
Acel ce-i după ele te va face,
Ca tu sa poți din nou ca să iubești.

Când simți că bezna nopții nu mai pleacă,
De sus lumina vie vei primi,
De ai doar o dorință... una mare,
Spre ceruri niciodat a rătăci.

Când simți că valul mării se ridică,
În el vre-o dată nu descuraja,
La cârmă este Domnul... să n-ai frică,
Putere să vâslești El îți va da.

El ție îți va da și o nădejde,
Atunci când simți că totul e pierdut,
Și focul de iubire poate-aprinde,
Ca tu să poți iubi că la-nceput.