Te iubesc atât de tare,
Dumnezeule ceresc,
Simt prezența Ta divină,
Totul e Dumnezeiesc.
Simt fiorii de iubire,
Cum mă înconjor mereu,
Ei mă apără întruna,
De tot pe pământ ce-i greu.
Inima aprinsă-mi arde,
După-mbrățișarea Ta,
După mângâierea care,
Doar la Tine-o pot afla.
După plâns de bucurie,
Este-aprins-atât de tare,
Ea nu vrea ca să mai guste,
Lacrimile ce-s amare.
Te iubesc cum niciodată,
Eu în viață n-am iubit,
Tu îmi dai fiori Isuse,
Din al zilei răsărit.
Tu îmi dai lumina care,
Mă conduce azi mereu,
S-ajung pe-ale Tale brațe,
Preamărite Dumnezeu.
Ești izvor de apă vie,
În zăduf și în pustiu,
Îmi ești ancoră în ceasul,
Cel din noapte... mai târziu.
Îmi ești sprijin în necazul,
Care uneori e greu,
Pot sa trec de el Isuse,
Doar cu ajutorul Tău.
Te iubesc... și-a mea iubire,
Este mare zi de zi,
Este dragostea din Tine ce nicicând nu va pieri.
Domnul mântuirii mele,
Te iubesc astăzi mereu,
Doar din dragoste... de toate,
Por să trec ușor azi eu.