O Isuse... o Isuse, de ce oare Dumnezeu,
Cei ce astazi te urmează, prigoniți sunt ei mereu,
De ce sunt scupați de oameni, de ce sunt ei azi huliți,
De ce gust-amărăciunea, de ce sunt batjocoriți.

De ce sunt atâtea lacrimi, pe obrajii obosiți,
De acei plăcuți ce-s lumii, sunt Isuse ocărâți,
De acei plini de mândrie, în ogor lăsați nu sunt,
Omului le sunt azi slugă, Dumnezeule preasfânt.

De ce-s apăsați în vale, cei ce vor Ție-a-ți sluji,
De ce-s gurile închise, ce le-ai pus Tu a vorbi,
De ce azi se luptă omul, să ajungă numai sus,
Alungați sunt și străjerii, ce de strajă Tu i-ai pus.

Doamne azi venim la Tine, pentru ei a ne ruga,
Luminează-le Tu drumul, să-nțeleagă voia Ta,
Și alungă azi mândria, o portiță ce-a găsit,
Doar curat-a Ta lucrare ca să fie Domn iubit.

Tu dărâm-acele trepte, ce pe ele au urcat,
Jos la cruce să coboare, unde stă cel aplecat,
Să-ți slujească numai Ție, ai Tu milă azi de ei,
Smulge-i de pe calea care, este calea celor răi.

Te rugăm doar cu-a Ta milă să lucrezi în dreptul lor,
Dă-le hrană din cuvântul, care este un izvor,
Plin de viață... . de valoare, de tărie... bogății,
Dar mai mult... este cuvântul, plin de dragostea dintâi.