Privește spre ceruri, de sus izbăvire,
Tu poți să primești drag creștine mereu,
Căci sus după soare, e Cel ce salvare,
El poate să-ți fie... e-un viu Dumnezeu.

Privește spre bolta-nstelată în noapte,
De umbrele morții vei fi tu păzit,
Căci sus după stele e Cel care ție,
Ți-a dat veșnicia să fii mântuit.

Privește spre zarea ce este albastră,
El vine îndată pe nor să își ia,
Mireasa aleasă... s-o ducă acasă,
La masă-mpreună în veci ca să stea.

Fii plin de nădejde, fii plin de speranță,
El poate-ajutor să îți fie mereu,
Căci Cel care vine nu-i om... El e mare,
El este puternic, El e Dumnezeu.

Privește spre poarta ce-ndat o deschide,
Și azi nici-o clipă din ochi nu clipi,
Căci nu știi nici ziua nici ceasul când Domnul,
Din slava divină pe nor va veni.

Privește spre ziua ce este aproape,
În care cu El față-n față vei sta,
În care spre cer împreună... spre-acasă,
Creștine de-aici voi vă ve-ți înălța.