Nu lăsa să te stropească,
Ape tulburi fiul meu,
Din acele guri deschise,
Ce sunt astăzi de cel rău,
Tu rămâi lângă izvorul,
Care curge doar de sus,
Izvorăște dintr-o stâncă,
Stânca este El... Isus.

Nu lăsa să te orbească,
Vremea cea ce-i de sfârșit,
O lumină îngerească,
De la Mine ai primit,
Tu prin ea vestește astăzi,
Tot ce ți-am încredințat,
Chiar dacă hulit pe cale,
Ești tu astăzi ne-ncetat.

Nu lăsa să ți se-abată,
Pasul pe al vieții drum,
Chiar dacă în valea morții,
Ești împins de mulți acum,
Să rămâi pe urma care,
Pe tine te-am așezat,
Chiar de este lupta mare,
Singur tu nu ești vre-o dat.

Nu lăsa a ta privire,
Spre pământul cu dureri,
Când spre tine se aruncă,
Astăzi cu multe păreri,
Căci Acel ce-ți dă valoare,
Fiule sunt numai Eu,
Nu sunt om... să știi că astăzi,
Îți vorbește Dumnezeu.

Am văzut a ta-ntristare,
Însă tu nu o lăsa,
Să te-mbrace cu-a sa haină,
La pământ să fii ar vrea,
Chiar de-i vremea de pe urmă,
Eu cu tine mereu sunt,
Căci ales ai fost de Mine,
O lumină pe pământ.

Luminează-n timp de noapte,
În curând va răsări,
Soarele... și niciodată,
El nu va mai asfinți,
Tu păstrează haina care,
Ție Eu în dar ți-am dat,
Cu-acel nume de valoare,
Nume... fiu de Împărat.

Tu să stai mereu de veghe,
Pregătit de-un ultim zbor,
Căci îndată vin copile,
Vin din slavă pe un nor,
Vin să îmi înalț mireasa,
Vreau și tu în ea să fii,
Să avem o viață vie,
Sus în cer... . . în veșnicii.

Să te duc Eu vreau acasă,
Unde ești azi așteptat,
Și sa știi că nici-o clipă,
Fiule nu ești uitat,
Pe-al Meu braț te port întruna,
Ochii Mei spre tin'privesc,
Căci iubirea Mea e mare,
Mult pe tine te iubesc.