Nădejdea mea e numai Domnul,
În El credința eu mi-am pus,
Condus de El din zori de ziuă,
Sunt pe pământ... până-n apus.

Îmi este scut în orice clipă,
Săgețile când vin mereu,
Dar și atunci când multe pietre,
Apar adesea-n drumul meu.

Nădejdea mea este cuvântul,
Plin de putere ce mi-a dat,
Eliberare... vindecare,
Prin el am fost eu cercetat.

M-a slobozit de asuprirea,
Acelor batjocoritori,
Mi-a arătat ca numai cerul,
E plin de marile valori.

Nădejdea mea e Împăratul,
Care și mie-n dar mi-a dat,
O veșnicie și un nume,
Tot El e Cel ce m-a salvat.

El este marea mea speranță,
Și știu că-ndata va veni,
Din clipa revenirii Sale,
Noi nu ne vom mai despărți.