Tu ești binecuvântarea celor ce sunt asupriți,
Celor care azi pe cale, sunt batjocoriți... huliți,
Ești salvarea celor Doamne, care luptă azi mereu,
Îți găsești mare plăcere, în acei ce fug de rău.

Tu-mblânzești mândria mării, valurile potolești,
Capul fiarei ai puterea, ca oricând să îl zdrobești,
Și dreptatea e la Tine, judecata e a Ta,
Tu-i îndreptățești pe-aceia, neopriți a lăuda.

Brațul Tău este puternic, tare este mâna Ta,
Dreapta-ți este înălțată, lupți în orice luptă grea,
Înaintea Feței Tale, bunătatea stă mereu,
Dar și-a Ta credincioșie, preamărite Dumnezeu.

Ești puternic, Tu ești falnic, și-n bunăvoința Ta,
Ne ridici puterea noastră, să putem cu ea lupta,
Lupți cu cei ce-ți cunosc glasul, pentru ei ești glorios,
Pentru cei ce-ntreaga viață, văd prin ochii lui Hristos.

Celuia viteaz Stăpâne, ajutorul Tău i-l dai,
Lângă el Tu ca o Stâncă, neclintită-ntruna stai,
Mâna Ta îl sprijineșe pe acel ce-i obosit,
Pe acel care privirea, de la cer n-a dezlipit.

Toate zidurile-nalte, poți ca să le prăbușești,
Muți și munții, desparți marea, pentru cei ce îi iubești,
Ai pus capăt strălucirii, celor ce vrăjmași ne sunt,
Îți aduci mereu aminte, de ai Tăi de pe pământ.

Ții mereu sub ocrotire, pe acei ce te iubesc,
Harul Tău mai curge astăzi, peste cei ce te slujesc,
Scapi de laț și de ocară, pe aleșii ce-s ai Tăi,
Îi îndepărtezi de masa, celor rătăciți și răi.