Ps.88:1-7


Cine-l ia-n considerare pe omul nenorocit ?
Cin’ se uită cu-ndurare către cel disprețuit ?
Cine se oprește-n calea celui greu batjocorit
Ca să mai atenueze din necazul suferit... ?


Suferința îl coboară și se duce-n bezna nopții,
Prin desișul fără margini spre locul singurătății
Unde-ar vrea ca să-l sfârșească plânsul celor greu aflați
În dureri, în neputință și-n amar îngenunchiați.


Invocarea se desprinde din străfundurile-adânci,
Din unghere neumblate, dintre grote, dintre stânci...
Rănile respingătoare nu-s fantome, nu-s năluci,
Invocarea-ncet se-aude < Tată, vreau să mă ridici ...>


Sufletul îmi e sătul de supinuri și de rele,
De amărăciuni, de fiere și de chinurile grele.
Răscumpărătoru-i viu, este-n ceruri bine știu
Se va ridica la urmă chiar de ziceți că-i târziu !

Colb de-oi fi în fund de vale sau de-oi fi pe piscuri,
Carnea de mi s-ar desface de pe oase, cu-orice riscuri
Căpăta-va iar putere, viața cu-mpliniri de doruri
La vederea Celui veșnic, vom primi cu toți onoruri.

Ce sublimă va fi clipa la-ntâlnirea cu cei sfinți.
Vom uita deșertăciunea, vom uita zile fierbinți
Când cuptoru-ncins prea tare ne ardea scoțând arginți,
Ne-ndrepta spre veșnicie, ne-ndrepta spre biruinți.

Greu e să-nțelegi durerea, când n-o vezi și n-o pricepi
Greu e să-nțelegi vecia, când n-o crezi și n-o concepi.
Însă Tatăl veciniciei ne trece prin grele tipuri...
Și ne dă înfățișarea celor mai frumoase visuri.

Ia-l și tu-n considerare pe omul nenorocit
Uita-te cu bunătate către cel disprețuit
Te oprește și vorbește celui ce-i batjocorit
Astfel face și cu tine Domnul care te-a-ntocmit.

Amin.