Motto: „Secerișul a trecut, vara s-a isprăvit, și noi tot nu suntem mântuiţi!” Ieremia 8:20

Trecut e secerișul și vara pe sfârșite,
Suntem fără de vlagă și tot mai istoviți;
Pe căi întunecoase, cu tălpi bătătorite
Departe de lumină și tot nemântuiți!

Atât de ușuratic, răni pline de coptură
Legăm fără să punem un picur de balsam;
Ne poleim cu aur toți idolii de zgură,
Gonind înspre pierzare la fel ca Balaam!

Strigăm întruna: Pace! dar rodul ei lipsește
Nu-s strugurii în vie, smochine în smochin;
Până și frunza verde, încet se veștejește
Și fagurul cel dulce, se schimbă în pelin!

Se-apropie prăpădul și lupta stă să-nceapă,
Și iarăși ne va prinde tot biruiți de somn;
Tot căutând odihnă în locuri fără apă,
Cu-aceeași întrebare: mai e Domnu-n Sion?

Nu am avut Scriptura și Legea mărturie
De-am fost orbiți de lume, prea mândri și nedrepți?
N-am cunoscut nici timpul nici vremea mai târzie,
De ne-am crezut puternici, stăpâni și înțelepți?

Dar cine cade oare și nu se mai ridică,
Sau cine se abate, făr’ să se-ntoarcă iar?
Cât timp mai e credință, oricât ar fi de mică,
Există o nădejde, nu-i totul în zadar!

De mi-ar fi, Doamne, capul întruna plin cu apă,
Și ochii să îmi fie, un nesfârșit izvor
Cu lacrimi aș tot plânge pe cei ce sunt în groapă
Până când vei trimite, un leac alinător!

Căci nu avem nici doctori, nici leacuri bune-n țară,
Dar Te avem pe Tine Prea Bun Izbăvitor
De-aceea pân’ nu trece de tot și-această vară,
Mai mântuie, mai iartă, ridică-Ți un popor!

Dany Căpătan