Cu câtă râvnă ai pornit
Pe drumul sfânt,
Cu ce curaj nebiruit
Și cu ce dor nestăvilit,
Dar drumul lung te-a obosit
Și pasul ai încetinit
Privirea când ți-ai pironit
Înspre pământ.

Ai fost așa înflăcărat
Pentru Isus,
De dragul Lui ai alergat,
Cu nici un pas nu ai cedat,
Dar ai ajuns descurajat
Seninul când ți s-a-nnorat,
Și pacea ta s-a tulburat;
Te simți răpus.

Nu te opri, mai ai puțin
De alergat.
(Căci norii trec, și alții vin;
Așa-i pe-acest pământ străin,
Plin de durere și suspin.)
În cerul Lui e-al tău destin,
Și-atunci, vei zice: Da! Amin!
S-a meritat!