Umbre

Cel ce stă sub curcubete,
La umbra deas-a neascultării,
Își mai caută și-un taburete
Ca să vadă bine ziua răzbunării.

Dar mila biruiește orice judecată,
Iar când un popor se pocăiește,
Dumnezeu se lasă-nduplecat de-ndată
Și pe loc se răzgândește.

Cel ce stă la umbră în Egipt,
Întocmind cai și călăreți și care
Își pune singur un belciug în nas înfipt
Mergând încet dar sigur spre pierzare.

Căci cel ce se încrede-n altu-i blestemat
Și sorții de îzbândă îi lipsesc,
Însă fericit e omul ancorat
În brațul Său dumnezeiesc.

Cel ce stă sub compromis,
La umbră palidă de spin
Își tulbură însuși propriul vis,
De-a se răcori o clipă sub măslin.

De aceea nu îți părăsi dulceața,
Și untdelemnul tău cel minunat…
Ca să-nveselești pe alții toată viața
Rodind ‘naintea Domnului neîncetat.

Dar mai binecuvântat e omul care,
Stă și se-odihnește la umbra lui Isus
Și din ea își face turnul de scăpare,
De unde să privească doar în sus.

~Amin~