Firav pârâiașul, chiar de la izvoare,
Pricepe că viața-i etern schimbătoare,
Cum curge la vale cu spor tot adună,
Lărgindu-și făgașul la ploi și furtună.

Traseul? O cale de el neștiută,
Iar apa i-o tulbură tina, o slută!
Mereu e-n căutare de tâlcuri, de sens,
Privește în juru-i și-nvață din mers.

E sprinten și saltă prin văi, printre stânci,
La șes dă de ape mai mari, mai adânci
Și-atunci înțelege că, oricât de tare,
Ca alte pâraie sfârși-va în mare! ...

În albia vremii tăcute curg zile,
Din vechi calendare pe rând se rup file,
Ne șovăie pașii, dar nu-i drum 'napoi
Și-așa trece viața, cu ea trecem noi...

Olivia Pocol Bâlc - 27 iunie, 2022