Se dezmorțește crângul ieșit din hibernare
Și izbucnesc pe pajiști păștițe și narcise,
E-un suflu de-nviere, e-n aer luminare,
E vremea înnoirii, când scoți din cufăr vise.

E zumzet în grădină, pe-alei e vânzoleală,
Dau mugurii-n mesteceni, safirul umple zarea,
Bâzâie sec bondarii treziți din toropeală,
Îi crește vieții pulsul, a început cântarea.

Se-mbracă-n alb cireșii sub clar de lună nouă,
Zefirul lasă trene de gingașe petale,
În zori își pune iarba mărgelele de rouă,
E vremea înfloririi și-a înnoirii tale!