Iar m-a dus dorul acasă,
La căsuță, lângă iaz,
Unde norii brâu-și lasă,
Peste-al crestelor pervaz.
Suflă vânt primăvăratic
Pe costișe-n cărpiniș,
S-a uscat mărul văratic,
Dau lăstarii de măcriș.
Cum mă-mbie pârâiașul
Tălpile de colb s-alin!
Și-a-ngustat în timp făgașul,
Parcă susuru-i mai lin!
Țarcul cu araci, căpițe,
Stivele cu lemn de foc,
Tufele de lămâițe:
Toate au rămas la loc!
Încolțește veselia,
Își dreg cuiburi rândunici,
Iar ademenește glia
Cu ștevie și urzici.
La priveliștea frumoasă
Mă-mprimăvărez și eu
Și mă duc cu doru-acasă:
Dor de frați, de neamul meu!