Mi-e dor de tine, drag bunic...
Ce-aș vrea să te mai am un pic...
Toată copilăria mea
Umplută-i de prezența ta;
N-aș vrea să schimb nimic, nimic...
Mi-e dor de tine, aș da tot
Timpul 'n-apoi, doar ca să pot
Să te mai am... dar tu ești sus,
Acolo unde lacrimi nu-s;
Ah, ce-amintiri din mine scot...
Cu mine la serbări veneai,
Ce mândru, bucuros erai!
Cât îmi plăcea ca să mă duc
La-o prăjitură, la un suc;
Tot ce voiam îmi cumpărai.
Iubeai pe nepoțica ta
Ce numele tău îl purta;
M-ai respectat, m-ai prețuit;
Deplin la toți te-ai dăruit,
Fără-aștepta în schimb ceva.
M-ai învățat să socotesc,
Deschis și liber să gândesc,
Cât îmi plăcea să te ascult!
Ai investit în mine mult.
Ce-onoare și ce har ceresc!
În neplăcute-mprejurări
Mi-ai dat puteri și-ncurajări;
Ai fost exemplul demn, divin,
Influențând al meu destin,
Cu-atâtea binecuvântări...
Tu niciodată n-ai rostit
Ceva care să fi jignit,
Sau tonul să-l ridici cumva,
Deși dreptatea-era a ta;
Ca și un sfânt tu ai trăit.
Și chiar când tu nu mai vedeai
Și-n casă te împiedicai
Iertare imediat cereai,
De parcă vină tu aveai...
Ah, omule cu chip de Rai...
Aș vrea și eu să pot trăi,
Să pot răbda, să pot jertfi
Așa cum și tu ai făcut;
Când ți-a fost greu și te-a durut,
Tăcând știai a mulțumi.
Atâtea amintiri găsesc
Cu tine, dar dumnezeiesc...
Pe-afară vara însetam
Jucându-mă, și te strigam,
Cu apă să mă răcoresc,
Tu la etajul trei ieșeai
C-o sfoară sticla coborai
Și-n spate se făcea un rând...
Colegi de joacă; dar tu blând,
Întreaga turmă adăpai.
O, de-ar fi toți bunicii-așa,
Lumea în bine s-ar schimba;
Exemplul lor impact având
În generații rând pe rând;
Mare nevoie este, da!
Ajută-mi, Doamne, de pe-acum
Să merg și eu pe-același drum;
Trăind ca și bunicul meu,
Curat, frumos, smerit mereu;
Cu orice preț, să îmi asum.
Amin.
20 august 2022
https://pauladita.wordpress.com/