Fuge cel rău, fără-a fi urmărit,
Nu-l poate-nţelege pe cel neprihănit.
Nelegiuiţii iubesc doar ce este rău,
Răzvrătiţi cu ei înşişi, cu Dumnezeu.

Cel rău nu-l înţelege pe cel drept,
Se crede puternic, se crede deştept,
Dar acei ce pe Domnul, în duh, caută,
De orişice rău fug şi se leapădă.

Leu, ce rage în pustie, un urs flămând,
Aşa este cel rău, nicicând, nu este blând.
Dar omul evlavios, neprihănit,
Îl salvează pe sărman, pe cel rănit.

În groapă cade cel duplicitar,
Deodată, fără a avea habar.
Tu păzeşte-ţi piciorul tău de la rău,
Teme-te, încrede-te în Dumnezeu !