A putrezit culoarea pe retină,
S-a așternut un văl întunecos
Peste o lume rece și străină,
Departe, prea departe de Cristos.

Un rai pierdut, neascultarea-i vina,
Însă acolo pe sub putregai
În embrioni va gânguri Lumina,
Vor învia culorile de Rai.

A fost o vreme și pământul știe,
Când s-a cutremurat sub Sânge sfânt
S-a zămislit în el o seminție,
Mireasa Lui Cristos de pe pământ.

Este Iubirea, se-întoarce Acasă
În Paradis, la locul pregătit,
Fără zbârcitură, fecioară frumoasă,
Prin apă și prin foc a biruit.

Va suporta retina, ochiul oare?
Doar ochii Duhului cuprinde-vor
Atâta bogăție de culoare,
Un spectru larg și viu, multicolor!