Când valuri te-atacă-n amurg,
Mareea uriașă, de flux,
Te-aruncă-n nisip, pe genunchi
E timpul de -aprins iar un rug:
E vremea-nchinării cu sârg, :
Cu -Osana prinsă-n mănunchi.
Plutim toți pe marea vieții,
Ne luptăm cu talazuri ce bat,
Vâslim vioi în anii tinereții,
Aproape ne-afundăm, pe-nserat,
Pe plute, bătrâni se mai zbat;
Navigăm spre zorii dimineții, ... .
Privim cu nădejde în zare,
E a patra strajă din noapte:
E oare, Isus, Cel ce- apare?
Să ne scoată la liman, doar El poate,
El ne-a izbăvit de la moarte,
O, vine, pășind iar pe mare!
Se-aude-o cântare divină:
O, înotători visători,
Voi mergeți spre Țara Sublimă,
Spre-Ostrovul cu sfinte comori:
Dar Domnul revine pe nori
Să zburăm cu El, în lumină!
Creta, 23-08-2022
Am scris aceste versuri în penultima zi de concediu, la mare...Chiar m-a trântit mareea in nisip.