Isaia 53

Cine-a crezut în ce ni se vestise
Când prin profeți vestirea s-a făcut?
Și cine-atuncea când se împlinise,
Al Domnului braț Sfânt au cunoscut?

El a crescut ‘naintea Lui, în toate
Ca o odraslă slabă, încercat
Ca un lăstar ce-abea să crească poate
Care răsare-într-un pământ uscat

N-avea vre-o frumusețe oarecare
Nici străluciri la El nu s-au văzut
Și-atrăgător a Lui înfățișare
N-avea nimica să ne fi plăcut

Disprețuit de toți, cu prisosință
Fără motiv de oameni părăsit
Obișnuit cu-atâta suferință
Om al durerii nemaiîntâlnit

Ce soartă tristă Îi cuprinse viața
Și-atât de mult dispreț Lui i s-a dat
Că de la El îți întorceai și fața
Iar noi în seamă nici nu Lam băgat

Dar totuși El a noastre suferințe
Smerit, de bunăvoie le-a purtat
Durerile și-a noastre neputințe
Asupra Lui deasemeni le-a luat

Noi am crezut că sunt pedeapsă toate
Că Domnul l-a lovit și l-a smerit
Dar El era străpuns pentru păcate
Pentru fărădelegea noastră fu zdrobit

Pedeapsa care pace ne aduse
Întreagă peste El căzu din plin
Prin rănile pe trupul Lui depuse
Suntem acum tămăduiți deplin

Noi rătăceam, cu toți mergând grămadă
Ca niște oi pe-un drum fără păstor
Dar Domnul-asupra Lui făcu să cadă
Nelegiuriea noastră-a tuturor

Când asupriri și chinuiri primise,
Ca și un miel pe care-l duci să-l taie,
N-a zis nimic și gura nu-și deschise
Precum la tuns nimic nu zice-o oaie

Căci El a fost luat prin apăsare
Când nemiloase mâini L-au înfășcat
Prin judecată fără apărare
În care-a fost la moarte condamnat

Dar câți din vremea Lui aveau credință
Că El, fusese șters așa ușor
Lovit și omorât prin suferință
Pentru păcatu-ntregului popor?

Între ce răi dar, groapa Lui i-o puse
Mormântul, la un loc cu cel bogat
Deși nelegiuiri El nu făcuse
Și-n gra Lui minciuni nu s-au aflat

Dar Domnu-n judecata Lui Cerească
Găsi cu cale și de cuviință
În felu-acesta crunt ca să-L zrobească
Prin neîndurătoarea suferință

Dar, după ce se va jerfti pe Sine
Pentru păcat, sămânța-și va zări
Trăi-va mult și-n mâinile-i divine
Lucrarea Domnului va propăși

Î-și va vedea tot rodul muncii Sale
Sămânța de urmași ce s-or scula
Și-or străluci ca stelele pe cale
Iar sufletul I se va-nviora

Prin cunoștință Robul Meu va pune
Pe mulți in starea după vioa Mea
Povara de păcat va lua anume
Acel Neprihănit asupra Sa

De-aceea-I voi da partea pe vecie
Cu-aceia mari și cu acei cucernici
El merită-n etern pe tron să fie
Și prada va-mpărți cu cei puternici

Pentru că Însuși El sa dat la moarte
Cu cei fărădelege numărat
Păcatul celor mulți ca să le poarte
Și pentru vinovați El sa rugat.

08/22/22 Daniel Hozan Phoenix, Arizona