De dorul iubirii mi-e inima plină,
Cu greu urc pe dealul înalt ce-i mereu,
Dar știu că la capăt m-așteaptă o viață,
În care voi fi veșnic cu Dumnezeu.

Chiar plin de durere grăbesc astăzi pasul,
Spre culmea de deal căci eu mult îmi doresc,
Pe Domnul iubirii ce-ndată apare,
Să-l văd și să-i spun cât de mult îl iubesc.

De-amar și suspine mi-e plină azi calea,
Dar eu printre ele alerg azi mereu,
Chiar dacă curg lacrimi nu am poposire,
Nu vreau să opresc chiar de astăzi e greu.

Eu vreau doar odihnă la pieptul ce-așteaptă,
Ca el să-mi cuprindă ființa duios,
Ea este odihna prin har dăruită,
De Unul... și El este-al meu Domn Hristos

De pietre-aruncate am parte întruna,
Ce răni lasă-n urmă dar Lui eu îi cânt,
Acelui ce singur pe drumu-ntristării,
Mereu e cu mine, spre locul cel sfânt.

Îi cânt din adâncul de vale ce-ncearcă,
În el să m-ascundă dar nu va putea,
Cu mine e Domnul și-acolo în vale,
A ei rătăcire să gust nu aș vrea.