Nu-ți disprețui creștine, ființa ta căci Dumnezeu,
Ți-a dat ție o valoare, și tu ești un fiu al Său.

Nu lăsa șoapta străină, să te-ndepărteze-acum,
Când e un sfârșit de vremuri, când e capătul de drum.

Nu lăsa să îți aducă, umbrele ce sunt străine,
Rătăcire... căci pe brațul, Domnului tu ești creștine.

Nu lăsa singurătatea, să-ți cuprindă al tău gând,
Căci tu singur niciodată, nu vei fi pe-acest pământ.

Pentru tine-a dat popoare, pentru tine a murit,
Tu ești rodul suferinței, când pe cruce s-a jertfit.

Înspre Tine-ntotdeauna, doi ochi blânzi din cer privesc,
Îngerii pe calea vieții, sunt acei ce te păzesc.

Pentru tine a dus crucea, biciuit urca Isus,
A purtat acea coroană, care fața i-a străpuns.

Și cu-n strop de sânge Domnul, de păcate te-a iertat,
Ca să-ți dea ție-o valoare, prigonire a răbdat.

A plătit prețul cel mare, căci tu ești mult prețuit,
Și un loc și pentru tine, sus în cer a pregătit.

Nu lăsa ca amăgirea, să te pună la pământ,
Nu ești singur... e cu tine, Tatăl tău ceresc... Cel sfânt.