Nu arunca cu piatra azi creștine,
Ea poate să se-ntoarcă într-o zi,
Fii cel ce are-n gur-o mângâiere,
Pe seamănul tău tu nu îl răni.

Să nu hulești orfanii căci în ceruri,
Un Tat-atotputernic au mereu,
Și văduvelor ajutor le este,
Ca ele să nu simtă ce e greu.

Să nu privești de sus spre cei ce astăzi,
Sărmani sunt ei pe-al vieții drum ce-i greu,
Căci nu acei bogați ajung în ceruri,
Acei săraci vor fi cu Dumnezeu.

Să nu disprețuiești acele fețe,
Ce plânse sunt căci ele doar vor fi,
Acele ce la capăt o vecie,
Cu Domnul sus în ceruri vor zâmbi.

Să nu îi vezi mai mici pe robii care,
Ei sunt tăcuți și doar supuși mereu,
Căci ei vor fi-nălțați spre cer de Domnul,
Ei sunt iubiții fii de Dumnezeu.

Să nu batjocorești nici nevoiașii,
Ei sunt în veșnicii moștenitori,
Ei au o bogăție mult mai mare,
O Țară plină ce-i doar de valori.

Să nu te vezi tu mai presus de toate,
Căci Cel dintâi în ele-i Dumnezeu,
Tu nu ești nici-o umbră fără Domnul,
În fața ta e numai El mereu.

Nu sta pe înălțimi, căci înălțimea,
Ea nu-i la poala crucii lui Hristos,
Acei de pe-nălțimi ei vor rămâne,
În locul veșnic ce-i întunecos.