Ce bine-i cu iubirea, în inimă mereu,
Căci este ea prezența, ce-i doar din Dumnezeu,
Ce bine-i când am pace, atunci îl pot vedea,
Pe Domnul cum lucrează, mereu în viața mea.

Ce bine-i când pe cale, e soarele ceresc,
Când razele divine, și-n noapte strălucesc,
Atunci nu pot o clipă, pe drum a rătăci,
Căci mie călăuză doar Domnul îmi va fi.

Cuvântul când mi-e hrană e-atâta de frumos,
Căci simt cum se coboară, puterea din Hristos,
Simt viața cum îmi este numai pe mâna Sa,
Când beau doar din izvorul ce viață-mi poate da.

Când visele spre ceruri, îmi zboară nu e greu,
În ele-ntotdeauna îl am pe Dumnezeu,
E minunat cu Domnul e-atâta de ușor,
Chiar dacă piedici multe-mi sunt aruncate-n zbor.

Ce bine-i când nădejdea, mereu e-un foc aprins,
Când vârful fericirii de mine este-atins,
Atunci simt bucuria, ce Domnu-o poate da,
Căci toată bucuria, e doar în mâna Sa.

Cu Domnu-ntotdeauna în inimă si-n gând,
Doar cerul mi-este țintă, alerg doar pe pământ,
E minunată viața, cu El când o trăiesc,
Căci știu că-n veșnicie, voi fi cel ce sfârșesc.