Ce mult eu te doresc Isuse,
Mi-e plânsul astăzi plin de dor,
De dorul clipelor frumoase,
Lângă răcoarea de izvor.

De clipele ce împreună,
O veșnicie doar vor fi,
Ce mult aș vrea... cât mai în grabă,
Tu pe pământ a reveni.

Cât îmi doresc o adiere,
De primăvară să am eu,
Departe de pustiul care,
El este fără apogeu.

Ce-i plin de arșița aprinsă,
Ce îmi aduce tulburări,
Pustiul care îmi oferă,
Stralucitoarele cărări.

Ce mult Eu îmi doresc azi zarea,
Ca să rămână-n urma mea,
Să fiu în locul unde floarea,
Să ofilească n-ar putea.

Să calc pe iarba fără treacăt,
Cât eu de mult azi îmi doresc,
Cu Tine căci... fără de margini,
Iubite Mire te iubesc.

Ce mult aș vrea să fiu sub raze,
Care nu au vre-o dat apus,
O Doamne-a mea dorință arde,
E minunată scump Isus.

Chiar dacă flacăra-i aprinsă,
Ea să se stingă nu aș vrea,
Dorința plină mi-e de dorul,
Mereu ce vreau eu a-l avea.

Ce mult aș vrea să fiu cu Tine,
Adâncul când e ridicat,
Când gura Doamne își deschide,
Și mă lovește ne-ncetat.

Aș vrea sub aripa întinsă,
Să fiu ca Tu să-mi fii mereu,
Un scut în jur de apărare,
Preasfinte Tată Dumnezeu.

Ce mult aș vrea să fie astăzi,
Sfârșitul ce-l aștept cu dor,
În el să am aș vrea eu parte,
Spre ceruri de un ultim zbor.

Pământu-n urmă să rămână,
Cu-a lui dureri ce-au chinuit,
Ființa mea cât eu în viață,
Pe el spre ceruri am pășit.