Tu ești mereu victorios, Iubitul meu din soare,
Un zâmbet mie îmi aduci, când sunt în întristare,
Mereu simt mângâierea Ta, când sufletu-mi suspină,
În suferință simt Isus... prezența Ta divină.

În luptă ești un Luptător, odihnă ce nu are,
În seceta cea din pustii, Tu izvorăști izvoare,
Și marea valuri ce-a-nălțat, ascultă doar de Tine,
Ea valurile-nghite-ndat, Isus... nu și pe mine.

Ești soarele care pe cer, mereu doar strălucește,
Ești luna care-n nopți târzii, spre zări mă însoțește,
Și glasul Tău alinător, îmi este vindecare,
Acelor răni ce îmi aduc, doar lacrimile-amare.

Ești bucuria ce mi-a dat, nădejde mare... vie,
Credința că ne vom vedea, în cer... în veșnicie,
Ești susurul ce îl aud, când strig eu către Tine,
O Dumnezeule ceresc, cu el... e-atât de bine.

Tu-mi dai mereu avânt în zbor, să nu mă pierd pe cale,
Ești călăuza ce m-a scos, din orice-adâncă vale,
Ești Cel de după-ntinșii nori, ce-mi dai a Ta lumină,
Ca ziua cea cu-atâțea nori, s-o văd numai senină.

Doar pentru Tine-n pieptul meu, azi inima îmi bate,
Iubirea mea furtuni și nori, și valuri mari străbate,
E-o pară până-n infinit, ce-mi dă mereu putere,
Să lupt până vei reveni, s-aduci o înviere.

Tu ești Acel ce m-ai ales, sa-ți fiu în cer Mireasă,
Mi-ai pregătit un loc divin, în slava Ta cerească,
De Tine nu mă voi lăsa, caci nici Tu niciodată,
Nu m-ai lăsat, ci m-ai condus, în Țara-mbelșugată.