Ce minunată-i luna,
Și stelele din noapte,
Sub ele stau de vorbă,
Cu-al meu Domn sfânt ceresc,
E liniște... căci pacea,
În noapte ce se lasă,
E-un lucru ce se-ntâmplă,
În nopți... Dumnezeiesc,
Ce minunat e cerul,
Ce stralucește-ntruna,
Căci mii și mii de stele,
În nopți răsar mereu,
Ca eu să nu am teamă,
Și drumul cel prin noapte,
Sa-l vad-a mea privire,
Să merg pe el doar eu,
Ce minunată este,
Și adierea caldă,
La umbra ce o lasă,
Un cer întunecat,
În ea privesc spre lună,
Privesc și după stele,
Și urc în visul nopții,
Spre-un loc... doar minunat.
Ce minunată-i noaptea,
În ea doar eu cu Domnul,
Aș vrea întotdeauna,
De vorbă ca să stau,
Să-mi spun-a Sa iubire,
Ce-o are pentru mine,
Și eu a mea iubire,
Vreau toată să îi dau.