Din slava cerului înalt, mi-aplec glasul spre tine,
Copile drag căci Eu veghez, ca tu să fii doar bine,
Dar am văzut un gând al tău, ce-aduce tulburare,
Și vreau ca astăzi să-ți aduc, din ceruri alinare.

Eu am văzut c-ai obosit, și vreau să-ți dau putere,
Și rănile ți le cunosc, azi vin cu mângâiere,
De sus aud suspinul tău, ce-i uneori prea mare,
Azi vreau să-l șterg și mă cobor, la tine cu-ndurare.

Ascultă susurul cel blând, ce-ndată se coboară,
Ascultă dragostea ce-o am, mereu ca-ntâia oară,
Copilule de Min' iubit, tu ai mare valoare,
Cu tine sunt și-n nopți târzii, și-n zilele cu soare.

Cunosc a tale suferinți, îți știu și întristarea,
Căci Eu sunt Cel ce stăpânesc, pământul, cerul, zarea,
Privește doar o clipă-n sus, și vei vedea cum vine,
Puterea cea care-o găsești, mereu numai la Mine.

Nu te hrăni cu deznadejdi, rămâi doar în picioare,
Cu tine-am fost, mereu voi fi, în orice strâmtorare,
Cu tine sunt Eu și acum, iubesc a ta ființă,
Unde nu poți... aș vrea să știi, la Mine-i cu putință.

De ești tu astăzi obosit, trecând mereu prin vale,
Oprește-te la pieptul Meu, fii plin astăzi de jale,
Și spune-mi oful ce îl ai, să-ți dau vreau mângâiere,
Prin Duhul sfânt vreau să-ți trimit, un strop azi de putere.

O mână de vei ridica, te-ating cu vindecare,
Vreau sufletului tău să-i dau, copile drag... ce n-are,
Torn untdelemnul cel divin, chiar astăzi peste tine,
Vreau ca să simți iubirea mea, ce curge doar din Mine.