Mi-e inima-ntristată,
E plină de un dor,
De dorul după Tată,
Și de un ultim zbor.

E plină de durere,
Și știe că doar sus,
Există alinare,
În mâna lui Isus.

Lovită-ntotdeauna,
Pe cale-naintează,
La zi de sărbătoare,
Mereu astăzi visează.

Ea bate pentru Domnul,
Și în bătaia ei,
Batjocorită este,
De gura celor răi.

Mereu este grăbită,
S-ajungă-n depărtare,
În locul care este,
El dincolo de soare.

E seacă de putere,
Și știe că doar sus,
Este acea odihnă,
Ce-o poate da Isus.

Aleargă căci dorește,
În urmă să rămână,
Acest pământ cu lumea,
Ce este ea păgână.

Căci după văi și mare,
Acolo după stele,
E Cel ce mângâiere,
Îi dă ființei mele.

O clipă nu oprește,
În pieptul meu se zbate,
Chiar și când judecată,
Este pe nedreptate.

Ea bate căci dorește,
S-ajungă-n depărtări,
Cu Domnul ei de mână,
Acolo... după zări.