Să nu dai vre-o dat uitării,
Binele ce ți-a făcut,
Cel ce-i Alfa și Omega,
Ce-i sfârșit și început.

El din zorii dimineții,
Din lumina Lui ți-a dat,
Ți-a deschis și ochii Domnul,
El te-a ridicat din pat.

Să nu iuți cum întristarea,
El mereu o alunga,
Lacrimile de pe față,
Cum adesea le ștergea.

Cum de grijă ție-ți poartă,
Domnul slavei zi de zi,
Calea cum îți netezește,
Ca să poți tu propăși.

Să nu uiți cum în durere,
El mereu te-a mângâiat,
Cum din harul viu din ceruri,
Peste tine a lăsat.

Ți-a dat hrană, ți-a dat apă,
Tu uitat de El n-ai fost,
Vieții tale pribegite,
I-a dat Dumnezeu un rost.

Nu uita nici de iertarea,
Ce prin jertfă a adus,
Nu uita tu nici de locul,
Ce l-a pregătit El sus.

Recunoscător fii astăzi,
Pentru tot ce El ți-a dat,
Al Său nume de-a ta gură,
Să fie doar lăudat.